Matei Corvin

Să vorbim acum despre Matei Corvin. A fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei, foarte priceput, foarte cult, a adus savanți și artiști din Italia (e epoca Renașterii în Ungaria). Pe plan intern, s-a sprijinit pe mica nobilime împotriva magnaților (care-i erau ostili, inclusiv propriul său unchi Szilăgyi!) și a ocrotit într-o oarecare măsură pe țărani.

Din păcate, prea ambițios și însetat de putere, în loc să pornească război împotriva turcilor, s-a luptat cu regele Cehiei, voind să ajungă și rege al Cehiei, ca pe această cale să intre în Confederația germană, iar apoi să ajungă împărat. A purtat război cu împăratul Germaniei și a ocupat Viena.

Deschid iar o paranteză. Cer iertare: nu trebuie să spunem „împăratul Germaniei", împărăția, până în secolul XIX, se numea „Sfântul Imperiu Roman de Națiune germanică" acesta era numele oficial. Nu vorbiți nici de „împăratul Austriei", chiar sub Habsburgi. Înainte de 1807, când Napoleon dărâmă vechea structură medievală, împărat în Europa numai unul era, și, din punct de vedere protocolar, el trecea înaintea tuturor suveranilor Europei, chiar atunci când, de pildă, regele Franței ajunsese un suveran mai puternic.

Matei Corvin își irosește puterile în lupte sterile împotriva vecinilor săi occidentali, în loc să poarte război cu turcii. Rezultatul a fost că, la 36 de ani de la moartea lui, regatul ungar, pe care ambiția sa îl voise atât de sus, se prăbușește la un singur atac al turcilor.

Slăbiciunea regatului ungar după Matei Corvin se explică și prin motive sociale: feudalitatea maghiară, după răscoala de la Bobâlna din 1437, nu numai că nu ușurase asuprirea țăranilor, dar o și înăsprise, în parte din cauza neîncetatelor războaie „moderne", cu armele de foc și specialiștii mercenari care le mânuiau, și care costau mulți bani.

În 1514 a izbucnit în Transilvania și în Ungaria o nouă mare răscoală antifeudală, sub conducerea unui fruntaș secui, Gheorghe Doja (Dozsa Gyorgy). Ca și precedenta, răscoala a adunat țărănime din toate neamurile și, de asemeni, a fost înecată în sânge.

Țara a ieșit slăbită de aceste lupte lăuntrice, astfel că, la atacul turcesc din 1526, nobilimea s-a găsit singură în fața dușmanului.

Încă  o  dată  trebuie  remarcat  că  ne  putem  uneori  pripi  judecind  istoria:  la  începuturile dominației otomane în Balcani și în Europa centrală, s-a putut întâmpla ca țăranii să fie mai puțin storși de bani și apăsați de corvoade sub noul stăpân „păgân" decât fuseseră sub stăpânul feudal.

Matei Corvin

Matei Corvin îi scutește de taxe pe preoții români din Maramureș (1479)

„Noi Matia din grația lui Dumnezeu Rege Ungariei, Boemiei etc. Facem cunoscut prin aceasta tuturor celor ce se cuvine: că noi atât după umilita rugăciune a credinciosului nostru părinte Ioannițiu Mitropolitul din Alba Iulia (fidelis nostri Reverendi Iovanychik Metropolitani Nandor albensis), cât și din speciala noastră grație, am scutit grațios pentru toate timpurile viitoare pe toți Preoții Români de legea grecească din comitatul Marmoros (Valachos Presbyteros fidem Graecam tenentes, in comitatu Maromarosiensi), cei de acum și cei viitori, de plătirea oricăror taxe ordinare și extraordinare care trebuia ei, în mijlocul locuitorilor noștri regali, să le plătească Maiestății noastre; ba îi scutim și-i mântuim prin puterea acestei cărți. Din care cauză vă comandăm serios vouă tuturor credincioșilor noștri, Dicatori și Perceptori ai tuturor taxelor noastre ordinare și extraordinare, asemenea și Dregătorilor camerelor sărilor noastre regale, și Vicarilor lor celor din prezisul comitat Marmoros, ca să nu cutezați nici o dată și nici într-un mod a constrânge de acum înainte pe prezișii Preoți Români de legea grecească supuși pomenitului Mitropolit, spre plătirea veri căror taxe ordinare și extraordinare care trebuia ei să le plătească în mijlocul locuitorilor noștri regali, în contra formei scutirii noastre, și să nu-i supărați sau să-i turburați în vre-un mod în persoane sau lucruri pentru neplătirea acelora, supt amenințarea de a pierde grația noastră. Dat în Buda în Sâmbăta cea dintâi înainte de Dumineca bucurați-vă, anul Domnului 1479, al Regatului nostru din Ungaria etc. 22, iară din Boemia 11.”

Sursa traducerii: A. Treboniu Laurian, Nicolae Bălcescu, Magazin Istoric pentru Dacia, Tomul III, București, 1846.

Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja

Cuvântarea lui Gheorghe Doja către răsculați (1514)

Nicio teamă necugetată să nu slăbească îndrăzneala voastră. Nădejdea iluzorie că veți găsi iertare să nu amăgească sufletele voastre. Să nu sperați că, dacă vă veți căi de ceea ce ați întreprins, dușmanii voștri vor fi mai milostivi sau că această adunare și hotărâre cinstită va fi spre răul vostru. Nobilimea va socoti  că voi de multă vreme coaceți în suflete această conspirație întâmplătoare și din imbold dumnezeiesc făcută; veți fi pedepsiți fie pentru motivul că ați pornit sfat împotriva nobilimii, fie pentru faptul că ați săvârșit nelegiuiri. De aceea nu există nicio cale de mijloc: ori nobilimea trebuie stârpită, ori va trebui să plătiți acestor dușmani atât de trufași sângele vostru și prin grea și veșnică robie.

Nu ați putut răbda tirania nobililor când erați nevinovați și ascultători; gândiți-vă câte veți răbda când v-ați făcut vinovați, dacă vinovați trebuie numiți aceia care cer să li se dea libertatea și drepturile. Și să nu gândiți că, spre deosebire de voi toți cei adunați, eu voi fi în afară de primejdie; declar liber și să știe toată lumea că pornesc spre cucerirea libertății voastre, că vă sunt conducător și că primesc să fiu, numai să ne ajute Dumnezeu în ceea ce am început: nu-mi va lipsi nici curajul, nici încrederea să înfrunt greutățile și primejdiile. Fiindcă ați cinstit pe sprijinitorul vostru cu numele de comandant, mă voi folosi de acest nume pentru a vă apăra pe voi și spre a-l lovi pe dușman.”

Sursa traducerii: Barbu Berceanu, Antologie domnească. De la vorbe ocazionale la inscripții în piatră, București, 1999