Înapoi la: Natura: Sală de clasă
Laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris)
Laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) este o plantă perenă, rară, din familia Liliaceae răspândită în Europa, dar și în Asia. Este o floare sălbatică deosebită, cunoscută şi sub numele de floare de şah, căldăruşa, bibilica sau coarma.
Bulbul plantei are un diametru de circa 2 cm, cu câte doi solzi cărnoşi care apar în fiecare generaţie şi conține alcaloiziotrăvitori. În timpul înfloririi, solzii din anul trecut, situaţi la exterior, se vestejesc şi se îndepărtează între ei, lăsînd să se vadă solzii care se formează în anul curent.
Tulpina este înaltă între 20 și 50 cm, neramificată, cu 3-5 frunze în partea superioară, alterne, lungi, liniare, plane sau concave. În vârful tupinii se află una, cel mult două flori, asemănătoare cu cele de lalea.
Laleaua pestriță este recunoscută pentru aspectul său pestriț și coloritul atrăgător, în nuanţe de brun-purpuriu, uneori de roșu spre purpuriu. Florile au formă de clopoţel, lungi de 3-4 cm. Petalele numite tepale atrag atenţia prin desenul neobişnuit, asemănator cu o tablă de şah, cu pătrate regulate, unele purpurii, altele albicioase, alternând regulat unele cu altele, de unde şi numele de „floarea de şah”. În popor i se spune chiar „bibilica” din cauza acestor desene de pe petale, amintind de penajul păsării. La bază au o proeminenţă ce corespunde în interior cu foveola nectariferă. Fructul este o capsulă lungă cu seminţe comprimate.
Mirosul florii este dezagreabil, asemănător cu cel de blană udă de animal.
Înfloreşte în aprilie-mai, pentru o perioadă scurtă, de o săptămâna până la cel mult 10 zile, în funcţie de cum evoluează vremea. Crește sporadic din zona de silvostepă până în etajul molidului, în pajişti umede, tufărişuri, zăvoaie, locuri mlăştinoase sau turboase.
Laleaua pestriţă este una dintre speciile protejate de lege şi este ocrotită ca monument al naturii.