Ghiocelul este o plantă perenă cu bulb care face parte din familia Amaryllidaceae. Este răspândit în păduri, poieni şi pajişti umede bogate în humus, de la câmpie ajungând până la 2000 metri altitudine. Este denumit „vestitorul primăverii” deoarece înflorește primăvara foarte timpuriu. Numele său științific este „Galanthus” şi înseamnă „flori albe ca laptele” iar „nivalis” înseamnă zăpadă, referindu-șe la floarea asemănătoare zăpezii sau la înflorirea timpurie a plantei.

Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Tulpinile sunt erecte, pe fiecare tulpină crește câte o singura floare. Florile sunt albe sub forma de clopoțel și au şase petale, cele trei exterioare fiind mai mari şi mai convexe decât cele interioare. Fructul ghiocelului este o capsulă ovoidă alungită. Ghiocelul se înmulțește foarte repede prin bulbi și formează tufișuri.

Perioada de înflorire a ghiocelului începe în luna ianuarie și ține până în luna martie. Ghioceii conțin un antigel natural. Chiar dacă îngheață când temperaturile sunt scăzute îşi revin imediat ce acestea cresc. La maturitate ghiocelul poate să atingă la o înălțime de 10-15 cm.

Locurile preferate unde se dezvoltă cel mai bine sunt cele cu umbră și semi-umbră.

Ghiocelul este o plantă decorativă care poate fi plantată în grădina pe lângă copaci.

Ghiocelul conține un compus chimic toxic numit galantamină iar cele mai toxice părți ale plantei sunt frunzele și florile, care conțin o concentrație mai mare de galantamină decât bulbul. Consumul de frunze sau flori de ghiocel poate cauza simptome de intoxicație, cum ar fi greață, vărsături, diaree, slăbiciune musculară, tremurături și convulsii.