Cultură și politică

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) este cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner) a fost redactată probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În scrisoare nu este menționată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise și a persoanelor implicate. Din acea vreme mai există și alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman I.

Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relațiilor foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Brașovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română : ...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelese în limbâ striinâ....

 

"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole.

Preaînțeleptului și cinstitului, și de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Brașov multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung.

 

I pak dau știre domnie tale za lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre.

Și iarăși dau știre domniei tale despre lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul a ieșit din Sofia, și amintirea nu e, și s-au dus în sus pe Dunăre.

 

I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce știi și domniia ta pre Dunăre în sus.

Și iarăși să știi domnia ta că au venit un om de la Nicopole și mi-a spus mie că a văzut cu ochii lui că au trecut acele corăbii despre care ți-am zis în sus pe Dunăre.

 

I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

Și iarăși să știi că au luat din toate orașele câte 50 de bărbați ca să fie de ajutor la corăbii.

 

I pak să știi cumu se-au prins nește meșter(i) den Țarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.

Și iarăși să știi cum au aflat niște meșteri din Țarigrad (Istanbul) cum vor trece acele corăbii prin locul acela îngust despre care știi și domnia ta.

 

I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaș(i) și de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.

Și iarăși îți spun domniei tale despre ce face Mohammed-Beg, așa cum am auzit de la boierii ce-i sunt vecini și de la ginerele meu Negru cum că i-a dat împăratul voie lui Mohammed-Beg, dacă așa va voi, prin Țara Românească să treacă iar.

 

I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.

Și iarăși să știi domnia ta că are frică mare și Basarab (Neagoe Basarab) de acel hoț de Mohammed-Beg, mai mult de domniile voastre.

 

I pak spui domniie tale ca mai marele miu, de ce am înțeles și eu. Eu spui domniie tale iară domniia ta ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniia ta la tine, să nu știe umin mulți, și domniile vostre să vă păziți cum știți mai bine.

Și iarăși spun domniei tale ca mai marele meu, ce am aflat și eu. Eu îți spun domniei tale iar domnia ta ești înțelept și aceste cuvinte să le ții pentru tine, să nu știe mulți oameni, iar domniile voastre să vă păziți cum știți mai bine.

 

I bog te veselit. Amin."

Și Dumnezeu să te bucure. Amin

 

Asemenea vastă mişcare nu putea să nu se răsfrângă şi asupra românilor, mai cu seamă că prozelitismul protestant era foarte activ. Un mijloc indirect de influenţă a fost tiparul, cu primele traduceri de texte religioase în română. Una dintre marile reforme aduse de protestantism a fost înlocuirea latinei, în slujba religioasă, cu limbile locale. Astfel, imprimeriile săseşti din Ardeal au îndemnat şi pe români să traducă în română, din slavonă, cărţile bisericeşti. Diaconul Coresi, care-şi începuse opera de tipăritor în Muntenia, s-a mutat în Transilvania, unde condiţiile tehnice erau mai bune şi unde era ajutat de fruntaşii saşilor. Curând însă autorităţile bisericeşti ortodoxe, atât în Ardeal cât şi în Muntenia şi Moldova, s-au alarmat de subtilele interpretări eretice care se strecurau în textele româneşti cu prilejul traducerii, vădit influenţate de gândirea protestantă. "Această temere a frânat un timp elanul traducerilor, cu atât mai mult cu cât coincidea cu violenta reacţiune din Moldova lui Lăpuşneanu, după domnia lui Eraclide Despotul, reacţiune care a lovit nu numai pe protestanţi, siliţi cu forţa a se boteza din nou, după „pravoslavnica lege", ci şi în colonia armeană, deja importantă în Moldova (aici motivarea era nu numai religioasă — Biserica armeană fiind considerată eretică de ortodocşi — ci şi economică, din cauza reuşitei comerciale a armenilor).

Trebuie adăugat însă că, cu toată această puternică, rezistenţă a ortodoxiei împotriva insinuării ideilor protestante în scrierile religioase, pornirea către o literatură religioasă în limba română a continuat, ducând, în veacul următor, la frumoase realizări şi în Muntenia şi în Moldova.