Înapoi la: Ciripituri în natură
CIOCÂRLIILE
Ordinul: Passeriformes; Familia: Alaudidae
Ciocârliile sunt păsări mici, terestre, acoperite cu un penaj bruniu-cenușiu asemănător cu cel al vrăbiilor. Sunt cam de aceeași dimensiune cu acestea, doar că au coada ceva mai lungă, picioarele lungi și de aceea par mai zvelte, iar pe cap poartă o mică podoabă capilară, un fel de moț care la unele specii este așezat pe creștetul capului, iar la altele pe părțile laterale, ca niște urechiușe. Ciocul este subțire, ascuțit și ușor curbat. Un semn specific ciocârliilor este unghia degetului posterior, care este foarte lungă.
Au o mare diversitate și o largă răspândire. Sunt peste 15 genuri și 75 de specii de ciocârlii în întreaga lume. Trăiesc în câmpuri deschise, terenuri cu iarbă de înălțime mică, câmpuri cultivate, deșert și plaje. Sunt homocrome cu teritoriile în care trăiesc. Regimul alimentar este pe jumătate carnivor și jumătate vegetal, în dietă găsim insecte și larvele lor sau crisalide, grăunțe și alte elemente vegetale.
În România, ciocârlia de câmp (Alauada arvensis), este oaspete de vară, pasăre migratoare, larg răspândită din zona de câmpie până la munte. Uneori ajunge până pe pajiștile montane alpine, la peste 2000 m altitudine. Construiește cuibul pe sol, într-o scobitură, din rămurele fine și tulpinițe de plante, la adăpostul unor ierburi sau pe lângă o piatră mare. Femela depune 4-5 ouă, începând din luna aprilie, pe care le clocește 10-12 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți 19-20 de zile. După 9-10 zile, puii părăsesc cuibul și se ascund în ierburi, continuând să fie hrăniți de părinți până la vârsta de 3 săptămâni, când sunt capabili de zbor. Poate să clocească de două ori pe an, iar în zona de câmpie, în anii favorabili, cu multă hrană, scoate și a treia generație de pui. Odinioară, ciocârlia era o specie foarte abundentă. Astăzi efectivul populației din România și din Europa este mult redus din cauza modernizării agriculturii. Multe habitate naturale preferate de această specie au fost distruse și „redate agriculturii”. Exploatarea nerațională a pajiștilor montane și chimizarea excesivă au contribuit la reducerea efectivului speciei.
Cântecul și zborul deosebit al ciocârliei din perioada de înmulțire au atras atenția de milenii și în multe melodii populare sau culte este amintit trilul ciocârliei. Cea mai cunoscută este melodia populară „Ciocârlia” din care s-a inspirat și marele compozitor George Enescu în „Rapsodia română”. La fel de cunoscută este și „Legenda ciocârliei”, în care o tânără fată, din cale afară de frumoasă, Lia, se îndrăgostește de Soare. După o lungă călătorie plină de peripeții și pericole, ajunge să întâlnească Soarele și să se căsătorească cu el. Odată așezat la casa lui, Soarele, a uitat de îndatorirea lui zilnică și nu a mai ieșit pe cer să încălzească lumea, iar oamenii, animalele și florile au rămas pe întuneric și frig. Îngrijorată, mama Soarelui încearcă să-l convingă să revină la vechile lui îndatoriri. Strădaniile ei rămân fără rezultat și atunci bătrâna mamă este silită să ia o hotărâre nemiloasă, trebuie să sacrifice fata, pe Lia, pe care o transformă într-o pasăre. Exilată pe pământ, biata Lia, acum o pasăre mică, zveltă, încearcă de dimineața până seara să ajungă la Soare avântându-se într-un zbor înalt, însoțit de un cântec gingaș, deosebit.
Poporul român a vibrat alături de cântecul acestei vietăți. De aici îi vine și numele popular de Lie, Lie ciocârlie sau Lioară. Însă nu toate popoarele au văzut așa micuța pasăre. De pildă francezii, au în tradiția lor, vânătoarea de ciocârlii. O metodă arhaică prin care păsărelele, aflate în migrație, sunt atrase pe câmpuri împânzite cu plase întinse aproape de sol, cu ajutorul unor oglinzi. Din aceste mici suflețele se prepară un pate suculent renumit, pateul de Pithiviers, după numele localității care l-a făcut celebru.
În România, astăzi, ciocârliile sunt ocrotite prin lege, deși românii nu au în tradiția lor obiceiul de a mânca ciocârlii, ci pentru că sunt mulți vânători, din alte state din Europa, care veneau și vânau aici ciocârliile. După lungi ezitări și sub permanenta presiune a organizațiilor de ocrotire a mediului și a populației, legiuitorii noștri au fost obligați să pună sub protecție ciocârliile. Europenii, în general, au o mare afecțiune pentru această pasăre, de aceea au introdus-o în Noua Zeelandă, în Hawaii și în statul New York (USA) după 1850.
În țara noastră mai sunt încă 5-6 specii de ciocârlii: ciocârlanul (Galerida cristata), ciocârlia de pădure (Lullula arborea ), ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra), ciocârlie urecheată (Eremophila alpestris), etc.
Cea mai răspândită specie este ciocârlanul (Galerida cristata), foarte asemănătoare cu ciocârlia de câmp. Mulți ar fi tentați să facă confuzie între ele considerând că numele de „ciocârlie” se referă la femelă, iar „ciocârlan” la mascul, în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Deci, ciocârlanul nu este masculul speciei Alauda arvensis, este o specie de ciocârlie cât se poate de diferită, deși „la culoarea penelor sunt cam la fel, amândouă cenușii ca și colbul de pe drum sau bătând în galben ca paiul grâului copt” scria despre ele Ion Simionescu în cartea sa “Din lumea păsărilor noastre”.
Ciocârlanul poartă mai multe nume în limba română, care îl deosebesc de ruda sa, în diverse regiuni ale țării, care mai de care mai inspirate: chipchiroi, ciobănuș, gheorghieș, moș sau moșuț, pasărea câmpului sau pământar. Ciocârlanul vine foarte devreme, uneori ajunge din migrație chiar în februarie. În iernile calde nici nu pleacă în migrație. De aceea este una dintre cele mai timpurii vestitoare ale primăverii. Arealul său ocupă partea sudică a regiunii Palearctice și se extinde în regiunea Etiopiană și Orientală. Este pasăre cuibăritoare cea mai comună, larg răspândită în România de la șes până la diferite altitudini din zona de munte. Preferă locuri aride, pietroase, cu nisipuri și cu vegetație puțină. Își instalează cuibul pe sol, într-o adâncitură la baza unei tufe de ierburi. Cuibul este construit de ambii parteneri din fire și tulpini vegetale, resturi vegetale uscate, apoi este căptușit cu ierburi fine și păr de animale. Femela depune 4-5 ouă în a doua jumătate a lunii aprilie și clocește ponta 12-1 4zile. În tot acest timp masculul aduce hrană la cuib și păzește teritoriul din jurul cuibului. După ieșirea din ou puii sunt păziți și hrăniți de ambii părinți 16-18 zile. De fapt, după 9-10 zile, puii părăsesc cuibul, stau ascunși între ierburi sau pietre și sunt hrăniți în continuare de părinți până sunt capabili de zbor. Deși au în unii ani chiar trei ponte, nu se înmulțesc așa de mult deoarece au mulți dușmani naturali: ouăle sunt mâncate de șerpi, puii tineri, la primul zbor sunt vânați cu ușurință de uliul păsărar și de șoimuleți.
Are un statut de conservare nefavorabil la nivel european, fiind considerat în declin. În România ciocârlanul este protejat prin mai multe legi.
La ciocârlia de pădure (Lullula arborea ) populația din România este migratoare, iar primele păsări ajung în țară la sfârșitul lunii martie. Preferă locurile deschise, poieni largi cu arbori înalți, iar de pe crengile uscate de la înălțime își delimitează teritoriul prin cântec. Construiește cuibul pe sol, bine camuflat. La începutul lunii aprilie femela depune 4 – 5 ouă pe care le clocește 12-16 zile. După eclozare puii sunt hrăniți de ambii părinți încă 14 – 16 zile, după care părăsesc cuibul fără să zboare. Ei sunt îngrijiți în continuare de părinți încă 5 – 7 zile până devin independenți. Hrana este formată din insecte, adulți și larve și semințe. În România este protejată. Arealul speciei cuprinde Europa, nord-vestul Africii, Iran, Turkmenistan. În Spania și Portugalia există un nucleu cu peste 75% din totalul perechilor cuibăritoare. La nivel european are statut de conservare nefavorabil.
Ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra) este o specie parțial migratoare, prezentă doar în câmpiile din sud-estul țării, mai ales în culturi agricole din Podișul Dobrogei, bălțile Brăilei, Ialomiței și în Bărăgan, mai ales în sud. Efectivul populației din România este estimat la maximum 30000 de perechi, spre deosebire de rudele ei din celelalte specii numărul nu este foarte mare. Uneori pot fi observate toamna târziu și la începutul iernii, în zona de coastă a Mării Negre în apropierea complexului Razelm-Sinoe, în stoluri formate din mii de exemplare. Construiește cuibul pe sol, într-o mică adâncitură. Femela depune o pontă de 4 – 5 ouă în aprilie pe care le clocește timp de 12-14 zile. Scoate două serii de pui pe an. Cea de-a doua pontă o depune în iunie. La această specie masculii sunt foarte teritoriali. Hrana este formată din insecte și larvele acestora, alte artropode. În sezonul rece se hrănește cu semințe. Arealul se întinde în Palearctic, în jurul bazinului mediteraneean, din Spania până în Asia Centrală. Statutul de conservare este nefavorabil. Populația europeană cuibărește în număr mare în Spania și Rusia.
Ciocârlia urecheată (Eremophila alpestris), a fost considerată multă vreme numai ca oaspete de iarnă în fauna României. În perioada de iarnă apar pe teritoriul țării stoluri cu sute de exemplare din populațiile din nordul Europei. Această migrație începe în noiembrie și ține până în martie. Din a doua jumătate a secolului al XX-lea, ciocârlia urechiată a fost semnalată ca pasăre cuibăritoare, mai întâi în munții Cindrel apoi în Munții Călimani, Retezat și Munții Apuseni, ca urmare a extinderii arealului de cuibărire. Populația carpatină este migratoare, iar cea din Balcani este parțial sedentară, realizând migrații scurte pe verticală. Statutul speciei este stabil, sigur și favorabil în Europa.
Ciocârlia urechiată își construiește cuibul pe sol, într-o adâncitură, la baza unui mănunchi de ierburi, din tulpinițe de plante, puf vegetal și păr de animale. Femela depune 4 – 5 ouă, în a doua jumătate a lunii mai, și le clocește 10-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți 10-12 zile. După ce au părăsit cuibul mai sunt hrăniți 3 – 4 zile de părinți. Hrana este formată din insecte și larve de insecte, artropode mici. În timpul iernii regimul de hrană se schimbă și păsările se hrănesc cu semințe de plante.
Linkuri
George Enescu – Rapsodia Română https://www.youtube.com/watch?v=UupPAfu6Ryk
Phoenix – Ciocarlia https://www.youtube.com/watch?v=CBW3J3swy_s
Legenda Ciocârliei https://www.youtube.com/watch?v=8dym5q6JX6g