Cine a fost Basarab întemeietorul?

E dovedit că în ultimul pătrar al secolului XIII, cu toată persistența pericolului mongol, asistăm la o coborâre din Ardeal către Muntenia a unor elemente românești, ungurești și săsești, atrase și de belșugul câmpiilor, și de negoțul de la Dunăre și Marea Neagră. Câmpulung e mai întâi un centru comercial săsesc și va avea cu vremea o importantă minoritate catolică, cu o frumoasă biserică. De asemeni, mica biserică din peștera de la Corbii de Piatră, în aceeași regiune, e datată — după stil — în jurul lui 1290 și are, lucru neobișnuit, două altare unul lângă altul. Pe de altă parte, ultimul rege arpadian, Andrei al III-lea, aplică o politică discriminatorie împotriva românilor, a căror nobilime nu mai e chemată la adunările Dietei. Regii unguri, vasali ai Papei, au considerat ca o datorie demnă de o adevărată cruciadă să elimine pe „schismatici", adică pe ortodocși, din regatul lor. De aceea, cei din nobilimea română care nu treceau sub obediența Romei au fost de atunci excluși din categoria nobiliară și încetul cu încetul reduși la starea de simpli țărani. La celălalt capăt al regatului, nobilimea croată n-a avut a suferi de această declasare fiindcă Croația fusese creștinată în rit apusean.

În orice caz, evenimentele din jurul anului 1290 justifică în mod straniu data transmisă de tradiție ca fiind cea a coborârii legendarului Negru Vodă din Țara Făgărașului și așezarea sa la Câmpulung, iar sub urmașii lui la Argeș, de unde își vor întinde curând autoritatea până la Dunăre. De la această origine „munteană" a dinastiei se trage probabil numele de Muntenia, dat tradițional întregii țări — țară majoritar de șes.

Douăzeci de ani mai târziu, documente străine (ungurești, papale, sârbești, bulgărești etc.) ne revelă, domnind peste toată Țara Românească, țara între Dunăre și munți, inclusiv Oltenia, pe „Basarab Mare Voievod" (atenție: la origine Basarab e un prenume). Ce înseamnă „Mare Voievod"? înseamnă că acea căpetenie, voievodul Basarab, a reușit să se impună peste toți ceilalți cneji și voievozi români din acel teritoriu, fosta „Cumanie" și fostul Banat de Severin. înseamnă că și urmașii lui Litovoi și eventual alți cneji din Oltenia se închinaseră lui Basarab. Acesta e deci un primus interpares, primul între egali. Comparați cu Persia antică: Marele Rege, adică rege peste ceilalți regi; cu India: Maharaja/raja; cu Etiopia: Regele Regilor etc. — acesta era sensul, chiar dacă curând (intenționat sau nu) s-a confundat cu un epitet personal: Marele Basarab Voievod. De altfel, de îndată ce această întâietate, după domnia lui Basarab, n-a mai fost contestată, sintagma „Mare Voievod" a ieșit din uz.

Putem, în rezumat, închipui pentru descălecat „scenariul" următor: când în 1238-l240 cumanii din Episcopatul Milcovului și din Muntenia noastră trec Carpații pentru a se pune la adăpost de năvala mongolă în regatul ungar, nu toți vor fi acceptat să fie colonizați pe valea Tisei mijlocii. Mulți, fiind deja amestecați cu românii sau chiar de-a binelea românizați (căci trebuie subliniat că toate sursele pe care le avem asupra lui Basarab îl califică drept valah) vor fi ales să rămână printre români, și la nord și la sud de Carpați. Coborâtor dintr-un asemenea neam, „Negru Vodă", cu posesiuni, poate, și la nord și la sud de Carpați, izbutește să se impună altor căpetenii române, să se așeze la Câmpulung, centru comercial săsesc, și, unificând întregul ținut între Carpați și Dunăre, să fie recunoscut „Mare Voievod" — deocamdată tot vasal al regelui Ungariei.

În tot acest răstimp, adică între 1247 (Diploma Ioaniților) și începutul secolului XIV (primele informații despre Basarab), nu mai știm nimic despre voievodul Seneslav din regiunea Argeș și despre eventualii lui succesori.