Denumit popular sălamâzdra sau triton cu creastă, Triturus cristatus este un amfibian cu coada din familia Salamandridae. Este cea mai mare specie de triton din România, având până la 18 cm. Corpul este robust și oval în secțiune, capul este lat, cu botul rotunjit. Lungimea cozii este mai mică sau egală cu a corpului și se termină ascuțit. Masculii sunt mai mici decât femelele, au membrele mai lungi, în perioada de reproducere au o creastă dorsală înaltă și dințată care începe între ochi, lipsește în dreptul cloacei și se continuă apoi cu creasta caudală. Partea ventrală este galbenă sau galben-portocalie cu pete negre, neregulate.

Tritonul este răspândit în zone împădurite, poieni, parcuri, grădini; preferă ape stagnante mari și adânci, cu vegetație submersă și palustră. Este frecvent în iazuri și lacuri, șanțuri, bălți, bazine artificiale, chiar și canale de irigație sau ape cu curgere lină, mai ales dacă există vegetație acvatică în care să se poată ascunde și peștii sunt absenți. În Romania specia trăiește din zona de câmpie până spre zona montană (1000 m).

El se hrănește cu viermi, insecte și larvele acestora, melci, microcrustacee, mormoloci și tritoni mai mici.

Pentru reproducere are nevoie de bălți permanente cu o vegetație bogată, dezvoltată, dar nu suportă lacurile unde sunt pești prădători. Reproducerea are loc în martie-aprilie. Tritonul cu creasta are 2 perioade de-a lungul unui an: perioada acvatică (martie – iunie) și perioada terestră (iulie – februarie). Hibernează din octombrie până în martie pe sub pietre, bușteni, frunzar, crăpături ale pământului. În perioada terestră traiește în apropierea apelor mari, nu se reproduc în bălți temporare mici, ci doar în cele permanente. Femelele depun câte un singur ou sau grupuri de câte 2-3, pe care le atașează de vegetația submersă.