Înapoi la: Natura: Sală de clasă
Țestoasa de apă (Emys orbicularis)
Țestoasa de apă (Emys orbicularis) este o țestoasă de dimensiune mijlocie, existând o variabilitate destul de mare în privința dimensiunilor maxime la care poate să ajungă în diferite părți ale arealului speciei. În unele locuri ajunge la o lungime de doar 12 cm, în altele poate atinge chiar și 38 cm. Carapacea ovalară se lărgește în partea posterioară; este brun-verzui sau negricioasă, cu linii sau puncte galbene sau alb-gălbui. Plastronul este brun-deschis cu pete mai întunecate.
Arealul speciei cuprinde Europa Centrală și de Sud, vestul Asiei din Anatolia prin zona Caspică până spre lacul Aral, și nordul Africii prin Maroc.
Țestoasa de apă trăiește în zone umede, lacuri, bălți pe lângă care există stuf, zone cu bancuri de nisip, tufărișuri și păduri. Preferă bălțile de la câmpie, care au ape nu prea adânci și strat de nămol depus la fund, ape lin curgătoare, ori lacuri cu vegetație abundentă situate în pădure, precum și brațe moarte din zone de luncă ale marilor cursuri de ape.
Este activă mai ales în perioada de dimineață și spre seară, în perioada cuprinsă din martie sau aprilie până spre octombrie sau noiembrie. Intrarea, respectiv ieșirea din hibernare depinde de climatul locului și condițiile vremii din momentul în cauză. Țestoasele de baltă trăiesc 40-60 de ani, dar ele pot ajunge uneori și la vârste de peste 100 de ani.
Hrana lor este variată, fiind reprezentată mai ales de animale acvatice: tritoni, broaște, mormoloci, larve de insecte acvatice, viermi, pești, inclusiv exemplare moarte de pești mai mari. Dintre pești, poate să prindă exemplare bolnave.
Reproducerea are loc în lunile mai-iunie: femela depune în iunie sau iulie ouă de 4-5 cm lungime. În general ponta este depusă nu departe de linia de contact a zonei umede cu uscatul. Ouăle sunt depuse într-o groapă săpată în sol nisipos, cu adâncimea de 8-10 cm, care este apoi acoperită cu pământ. Puii apar pe la început lunii septembrie, iar în cazul verilor mai răcoroase, ei pot apărea doar în primăvara următoare.
Deși există o largă răspândire a speciei în Europa, ea a devenit rară în majoritatea țărilor unde este prezentă. Astfel, se înregistrează populații izolate și extincții locale. Distrugerea habitatelor speciei, desecarea bălților/ lacurilor, regularizarea apelor, schimbarea regimului natural de apă sunt cauze principale ale declinului. Un pericol semnificativ pe întreg arealul țestoasei de baltă este competiția cu o specie cu caracteristici ecologice asemănătoare, introdusă de oameni, care are potențial invaziv, anume Trachemys scripta elegans sau Testoasa cu urechi rosii.
