Înapoi la: Natura: Sală de clasă
Lupul (Canis Lupus)
Lupul este unul dintre cele mai cunoscute animale sălbatice din țara nostră. Face parte din familia Canidae, alături de câine, șacal și vulpe. Preferă, ca şi ursul, pădurile întinse de munte. Coboară deseori şi în regiunea de dealuri înalte, instalându-se în regenerări forestiere întinse şi dese, ori în râpe adânci acoperite cu mărăcinişuri greu de străpuns. Accidental este întâlnit şi în zona de câmpie.
Este asemănător cu un câine lup de talie mare. Caracteristice sunt urechile mai mici decât la câine, ascuţite şi îndreptate în sus, coada relativ scurtă şi mediu de groasă. Blana este stufoasă și lungă pe gât, spinare și coadă iar pe membre, bot și burtă blana este scurtă. Culoarea este cenuşie, cenuşie-gălbuie, cenuşie-roşcată sau cafenie-sură.
Picioarele sunt lungi cu cinci degete la membrele anterioare și patru la cele posterioare. Ghearele sunt de culoare neagră, neretractile – astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă. Lupul este un animal digitigrad (calcă doar pe perinițele degetelor).
Atinge în mod obișnuit 35 - 50 kg.
Cu toate că este considerat fidel teritoriului ocupat, lupul nu este staţionar şi își schimbă zilnic locul de şedere. În vastul teritoriu pe care-l stăpâneşte, se deplasează până la 30-40 km într-o singură noapte, mai ales atunci când necesitățile de hrănire îi impun acest lucru.
Lupii sunt animale nocturne și sociale care trăiesc în general în grupuri familiale numite haite. Acestea au în componență o pereche conducătoare (masculul și femela alfa) și progeniturile lor (de până la 3 ani). In fiecare haită exista o ierarhie care este respectată și numai în cazuri excepționale sunt acceptați în haită lupi care nu sunt înrudiți cu perechea alfa.
Sunt animale carnivore, care vânează cerbi, capre negre, mistreți, oi, vite, cai ș.a. Ocazional consumă și animale moarte, iar atunci când sunt înfometați pot consuma insecte, viermi, afine, mure și alte vegetale.
Simțurile lupului sunt foarte bune. Nu doar mirosul este deosebit de fin, ci și auzul și văzul.
Împerecherea ale loc în luna februarie. Perioada de gestație este de 9 săptămâni (62-64 de zile), după care femela dă naștere la 3-8 pui, orbi în primele 10-14 zile. Pentru fătare lupoaica îşi pregătește un culcuș bine adăpostit, în locuri greu accesibile, în crăpături de stânci, în găuri, în vizuini de viezure lărgite etc. Culcușul este amplasat întotdeauna în apropierea unei surse de apă.
Când puii mici sunt în pericol lupoaica îi mută cu gura în alte locuri, care le oferă mai multă siguranță.
Nu are dușmani naturali, în afară de om şi de boli.
Longevitatea este apreciată la 15-16 ani.
