Înapoi la: Studiu de caz: Natura
Sistemul Solar
Ce este un sistem planetar? Unele stele sunt înconjurate de corpuri cerești non-stelare, reci, legate de ea prin atracție gravitațională și care orbitează (adică se rotesc) în jurul stelei. Trebuie să reținem faptul că aceste corpuri nu emit nici lumină, nici căldură, și nu pot decât să reflecte lumina stelei, dar foarte palid și pe o distanță destul de scurtă. De aceea, nu este ușor să ne dăm seama care din stelele pe care le vedem noaptea pe cer au în jurul lor planete și care nu. Până acum, astronomii au reușit să găsească în galaxia noastră cam 500 de sisteme planetare. Cum? După umbrele pe care le lasă planetele atunci când trec prin dreptul razei de lumină care ne vine de la stea.
Ce sunt, însă, corpurile cerești non-stelare? Ele pot fi compuse din materiale diferite, cum ar fi roci, gaze, lichide, sau chiar lichide înghețate. Corpurile cerești masive le numim planete, iar soarele nostru este înconjurat de 8 planete. Mai demult, se considera că Pluto, un corp ceresc aflat foarte departe de Soare, este și el o planetă, dar, după multe discuții, s-a decis că este doar o planetă pitică.
Unele planete sunt și ele centrul de gravitație al altor corpuri cerești. Pe acestea le numim luni. Ele se rotesc în jurul planetelor, dar și în jurul Soarelui, odată cu planeta de care aparțin.
Pe lângă ele, Soarele are o mulțime de alți însoțitori. Printre ei, cei mai importanți sunt asteroizii și cometele.
Sistemul Solar s-a format acum 4,6 miliarde de ani.
Planetele sistemului solar.
Pornind de la Soare, primele 4 planete se numesc planete interioare, sau terestre. Ele sunt dense, formate majoritar din roci de siliciu și metale, au cel mult o singură Lună, și nu au inele.
Ele sunt, în ordinea distanței de la Soare: Mercur, Venus, Pământul și Marte.
Mercur este prima planetă de la Soare și cea mai mică. Este de 4 ori mai mică decât Pământul, cântărește doar o fracțiune din masa lui și nu are sateliți sau atmosferă din cauza apropierii de Soare. Totuși, în craterele de la poli, unde nu ajunge niciodată lumina Soarelui, s-a descoperit apă înghețată. Mercur are un miez de fier și o crustă subțire și este bombardată de asteroizi. Un an mercurian durează 88 de zile terestre, iar o zi mercuriană durează 58,6 zile. Este singura planetă cu un crater creat de oameni în anul 2015. Acesta s-a format la prăbușirea pe suprafața planetei a sondei Messenger.
Venus este a doua planetă de la Soare, un pic mai mică decât Pământul, dar mult mai neprietenoasă. Atmosfera sa este toxică, formată din nori groși de dioxid de carbon, din care curg ploi cu acid sulfuric. Venus este cea mai fierbinte planetă, cu temperaturi de peste 460°C. O zi pe Venus este mai lungă decât un an pe Venus. Anul venusian durează 224 de zile terestre, iar o zi venusiană durează 243 de zile terestre! Planeta nu are sateliți naturali.
Planeta noastră, numită și Terra, este a treia planetă de la Soare și momentan singura pe care știm că există viață. Pământul este cea mai mare planetă telurică (cu suprafața din rocă) și care are apă lichidă. Proporția este de 71% apă, 29% uscat, motiv pentru care se numește și planeta albastră. Pământul are o atmosferă care asigură condițiile favorabile vieții: ne protejează de radiații, menține apa în stare lichidă și temperatura potrivită. Pământul are un singur satelit natural: Luna. Acesta este singurul corp ceresc pe care omenirea a reușit să trimită un echipaj uman (misiunea Apollo 11, 1969 – Neil Amstrong și Buzz Aldrin. În total, 12 oameni au umblat pe solul Lunii, într-o perioadă de 3 ani (1969 – 1972).
Marte, denumită și Planeta Roșie este a patra planetă de la Soare și este populată integral de roboți. Bineînțeles, roboți trimiși de oameni! Dimensiunea lui Marte este aproape jumătate din cea a Pământului și are 2 sateliți naturali și un elicopter (Ingenuity, care a făcut primul zbor în Aprilie 2021). Marte este o planetă telurică (cu suprafață din rocă) având cel mai înalt munte din Sistemul Planetar, Olympus Mons (Muntele Olimp), aproape de 3 ori mai înalt decât Muntele Everest. Un an marțian durează 2 ani tereștri.
Dincolo de Marte și înainte de următoarea planetă se întinde o regiune numită Centura de Asteroizi. Asteroizii sunt corpuri cerești mici, de forme neregulate, și cu mărimi care pot varia între câțiva metri și sute de kilometri. Cel mai mare corp din centura de asteroizi este considerat a fi o planetă pitică cu raza de aproape 1000 de kilometri și se numește Ceres.
Cele 4 planete exterioare, numite și plante gigant, se află dincolo de Centura de Asteroizi și, împreună, adună 99% din masa tuturor corpurilor care orbitează Soarele! Jupiter și Saturn cântăresc, împreună, de 400 de ori mai mult decât Pământul și sunt formate doar din gaze, așa că se mai numesc și giganți gazoși. Uranus și Neptun sunt mai puțin masive și sunt formate majoritar din gheață. Trei dintre aceste planete au inele și toate au mai multe luni.
Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare din sistemul nostru solar, fiind de 120 de ori mai mare decât Pământul. În prezent, sunt cunoscuți 79 de sateliți naturali ai săi, dar în continuare se descoperă și alții. Jupiter este formată din hidrogen și heliu și are un sistem foarte slab de inele, care nu sunt vizibile de pe Pământ. Jupiter se deosebește de alte planete prin tornadele și fulgerele de până la 1000 de ori mai puternice decât cele de pe Terra. Cea mai mare furtună este denumită ”Marea pată roșie” care are un aspect de ochi, cu diametrul de trei ori mai mare decât al planetei noastre. Un an pe Jupiter durează aproximativ 12 ani pământești.
Saturn este a șasea planetă de la Soare și a doua ca mărime din Sistemul Solar, după Jupiter. Este un gigant gazos de 95 de ori mai mare decât Pământul și are 82 de sateliți. Interiorul lui Saturn este cel mai probabil compus dintr-un nucleu de fier–nichel și rocă, iar atmosfera este gazoasă, formată din hidrogen și heliu. Saturn are o nuanță galben pal datorită cristalelor de amoniac din atmosfera sa superioară. Planeta este specială prin sistemul său foarte complex de inele, vizibil de pe Pământ. Un an saturnian durează 30 de ani tereștri. Saturn este mai puțin dens decât apa, ceea ce înseamnă că dacă l-am arunca în ocean, el ar pluti!
Uranus este a șaptea planetă de la Soare și este un gigant gazos, dar are o compoziție ușor diferită de Jupiter și Saturn. Împreună cu Neptun, care are o compoziție similară, sunt considerați „giganți de gheață”. Uranus este de 14,5 ori mai mare decât Pământul, are 27 de sateliți și este cea mai rece planetă (cu o temperatură minimă de -224°C). La fel ca celelalte planete gigant, Uranus are un sistem de inele, dar puțin vizibile. Planeta este unică, deoarece polii săi sunt răsturnați, sunt în locul în care alte planete au Ecuatorul. Practic, Uranus se tăvălește pe orbita sa în jurul Soarelui. Astfel fiecare pol are 42 de ani (pământești) de lumină și apoi 42 de ani de întuneric. Un an pe Uranus durează 84 de ani pământești.
Neptun este a opta planetă de la Soare și primul corp ceresc din Sistemul Solar întâi determinat prin calcule matematice, iar apoi observat vizual prin telescop. Este un gigant de gheață, ca și Uranus, gazul principal din atmosfera sa fiind metanul, lucru care îl face să aibă culoarea albastră. Neptun este de 17 ori mai mare decât Pământul și are 13 sateliți naturali și un sistem de inele foarte greu de observat deoarece se descompune. Pe Neptun se întâlnesc cele mai puternice vânturi din Sistemul Solar, acestea depășind chiar și 2000 km/h!
Pluto a fost descoperit în anul 1930 și era considerată a noua planetă a Sistemului Solar. În anul 2006, în urma descoperirii mai multor planete asemănătoare, Uniunea Astronomică Internațională a schimbat definiția termenului de planetă. Pluto a primit statutul de planetă pitică, deoarece nu a curățat spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. În sistemul nostru planetar avem 5 planete pitice oficiale: Pluto, Ceres, Makemake, Eris și Haumea. Deși Pluto este de aproximativ cinci ori mai mic decât Pământul, acesta are 5 sateliți naturali. Un an pe Pluto (o rotație în jurul Soarelui) durează 247 de ani pământeni.
Cometele sunt corpuri cerești mici, de câțiva kilometri diametru, formate în mare parte din ghețuri. Orbitele lor nu sunt însă circulare, ca ale planetelor sau ale asteroizilor din centură, ele au traiectorii lungi, care pleacă din zona planetelor interioare și ajung până dincolo de Pluto. Atunci când se apropie foarte mult de Soare, căldura sa face ca gheața să sublimeze și să se ionizeze, creând în urma lor o trenă, adică o coadă lungă de gaze și praf care este vizibilă cu ochiul liber.
